Am stabilit mai demult o regulă – că nu voi da bani împrumut.
Nu mă refer aici la o sumă de care cineva are nevoie pentru o problemă medicală. În astfel de cazuri contribui cu o donație, atât cât pot, ca să ajut.
Privesc însă în urmă la câteva experiențe pe care le-am avut cu persoane și apropiate și mai puțin apropiate, oricum oameni în care aveam încredere, care în anumite momente m-au întrebat deschis – nu ai cumva să mă împrumuți cu niște bani ?
Și .. cum se spune … am mușcat-o ….
Am pățit-o cu sume mici pe care nu le-am mai vazut, dar le-am trecut pe pierdere sau le-am considerat Taxa de studii pentru experiența de viață.
Două situații mi s-au lipit însă de memorie și de câte ori mă abordează cineva pe subiect, cazurile astea îmi vin în minte.
Prietena nr 1 mi-a spus ca iși incetează colaborarea cu angajatorul ei. Urma să se angajeze altundeva. La primul angajator avea prin banca unde iși încasa salariul un card de credit cu condiții favorabile. Pentru că nu mai era angajata companiei dorea să acopere suma și să închidă cardul.
Mă ajuti te rog cu niște bani împrumut ?
“Vreau să închid cardul, am o parte din bani și mai am nevoie de 1000 de Ron. O să restitui împrumutul din primul salariu pe care il iau de la noul angajator.”
1000 de Ron nu erau nici foarte mult nici foarte puțin. Iar intr-o lună, ce se poate intâmpla într-o lună? Câtă dobândă pierd într-o lună sau două la un depozit de 1000 de Ron?
Așa că am împrumutat suma cerută.
Și am așteptat să treacă 2 luni. Nimic.
A mai trecut o lună iar dupa a încă una am prins curaj și am sunat să întreb dacă s-a întamplat ceva.
Prietena mea mi-a spus ca îmi virase banii în bancă și mă ruga frumos să mai verific. La bancă nici urmă de încasarea promisă. A mai trecut o lună până i-am primit.
Nu aș fi ținut minte experiența dacă prietena mea nu s-ar fi lăudat unor cunoscuți că și-a cumpărat o masă de billiard.
Nu stiu căt costă o masă de billiard dar prietena mea povestea că o tocmise taman când iși termina contractul de muncă dar s-a descurcat să o plătească la livrare – cash.
Mno… m-am gândit eu … iaca pentru ce trebuiau banii ăia așa repede… să nu plece masa…
Prietena nr 2 era intr-o perioadă în care schimbase mai multe joburi. În anul acela avusese deja două și se pregătea de concediu în Grecia. Pleca împreună cu alte două familii de prieteni într-o locație anume.
Mă ajuți te rog cu niște bani împrumut ?
“Soțul meu e foarte strict cu bugetul de vacanță mi-a spus ea. Mergem cu familia XYZ și cu familia ABC și nu vreau să ne roadem de sub unghii. Aș vrea să am de rezervă, 300 sau 400 de Eur pentru avarie…probabil nici nu o să îî cheltui… știi că noi femeile suntem mai prudente. Oricum am încheiat deja o afacere și voi primi un comision mare cam pe luna viitoare “….
400 de Eur nu erau nici foarte mult nici foarte puțin. Eu adunam oricum bani în Eur și nu urma să îi cheltui în următoarele 6 luni . Câtă dobândă aș pierde pe un depozit de 1 lună sau 2 în Eur?
Asa că am împrumutat suma cerută …
În câteva săptămâni prietena mea a postat pe rețelele sociale poze minunate din concediu, alături de prietenii faimoși.
Și din față, și din profil și cu valul în față și cu valul în spate și cu apus și cu răsărit de soare…. Tot tacâmul.
La întoarcerea din concediu m-a sunat să îmi spună cum a fost.
“Vaaaaaiii ce snobi au fost XYZ, dar să vezi ABC… și ce au mai zis și ce au mai făcut …..îngrozitoooooor.”
Mai aveam puțin și o compătimeam … că fusese în concediu în străinătate.
După cele postate pe social media mă întrebam ca proasta cât de rău să fi fost totuși, că din poze debordau cu toții de fericire.
Nu o să stiu niciodată dacă a fost un concediu fain sau unul ratat al prietenei mele, dar știu că după ce s-a plâns m-a întrebat dacă nu poate să îmi restituie banii eșalonat.
Desigur că se cheltuiseră toți banii în vacanță, la întoarcere încasările din nu știu de afacere nu au venit, apoi brusc a apărut o cheltuială urgentă și aia și ailalată …” iar tu și așa nu ai nevoie de bani chiar acum”.
Banii i-am primit înapoi cu țârăita, în vreo 3 sau 4 luni și de fiecare data când ne vedeam parcă era supărată pe mine că trebuie să îi returneze.
Replica aia “Tu chiar nu ai nevoie “… mi-o amintesc și acum.
Apoi am înțeles.
Prietenele mele nu respectau efortul meu de a câștiga banii ăia pentru că eu m-am despărțit relativ ușor de ei. Probabil am transmis asta fără să îmi dau seama, fără să conștientizez că pe undeva nici eu nu am respectat propria mea muncă și timpul convertit în sumele alea.
Pe de altă parte, dacă oricum nu puteam să am certitudinea nici că banii aceia merg pe ce mi se spune, nici că vor aduce cuiva o bucurie, nu era mai bine să nu imi bat capul cu alții și să ma bucur eu de ei?
Gustul amar dat de recuperarea cu întârziere a sumelor împrumutate și reacția acră a ambelor prietene atunci cand trebuiau să returneze sume, față de momentul lapte și miere când au venit să ceară, mi-au fost învățătură de minte.
Foto : Liana Micah- Unsplash