Contextul de viață m-a făcut să schimb 3 locuințe în ultimii 7 ani.
De fiecare data împachetam în cutii o mulțime de lucruri, unele de care uitasem că le am.
Adevărul este că nu știu când mi-am dat seama că am mai multe obiecte decât îmi era necesar, dar la un moment dat mi-a picat în mână un articol care dădea un nume mult mai puțin elegant dependenței de shopping ce m-a facut stăpâna obiectelor. Apucăturii ăsteia parșive îi spune științific oniomanie.
Bine, nu eram singură în toată povestea asta, pentru că dependența de cumpărături apare în tratate de psihiatrie încă din secolul XX (Emil Kraepelin și Eugen Bleuler). În opinia Asociației Internaționale a Psihiatrilor, tulburarea compulsivă de a cumpăra (compulsive buying disorder) este un obicei din spectrul obsesiv-compulsiv, deoarece persoanei afectate îi este greu să se opună acestui comportament dizarmonic. În America se consideră că aproximativ 6% din populație este ceea ce numesc ei compulsive shopper, iar prevalența este mai mare în rândul sexului feminin. Indiferent de încadrare – tulburare adictivă ori compulsivă, dependența de cumpărături este considerată un comportament dezadaptativ, cronic și repetitiv care ține de o incapacitate de control a impulsurilor și care interferează cu buna funcționare a individului.
Mno… stai puțin… eram bolnavă și nu știam?
Se dă concediu pentru așa ceva?
Nu – nu se dă concediu, se dă o maaaaare gaură în buget…
Când am citit asta am avut senzația că mi-a pus cineva o ștampilă pe frunte sau mi-a dat un șut în fund sau …. ambele. Sunt zeci de milioane de oameni în lume care sunt în căutarea stării bine prin shopping.
Magazinul, fie el fizic sau online e ca ciocolata pentru un bulimic, ca un drum la cofetarie făcut de un obez la finalul unei zile idioate. Ajungi acolo ca tras de un fir invizibil, iar când te îndrepți spre ieșire ai un moment de .. Csf, ncsf…
Magazinul devine locul magic în care problemele dispar, locul în care nu există șefi, soţ, copiii, soacre, facturi sau examene. Iar la shopping petreci timp cu tine, ți se acordă atenție iar the shop assistants (bine, nu chiar toate) sunt amabile…
Partea mai delicată este dată de faptul că un drum al mall nu rezolvă problema psihologică ce te-a adus acolo.
Esti suparată pe iubit, pe familie sau pe șef?
Faptul că achiziționezi o haină, un produs cosmetic sau o pereche de pantofi nu il face pe iubit să se poarte altfel de acum încolo, nu schimbă tiparele în familie, nu te va pune într-o lumină mai bună în ochii șefului și sigur nu ajută la gestionarea cheltuielilor.
Mai apoi doza de endorfină produsă de o nouă bluză se cere repetată, lunar, săptămânal, de fiecare dată când ceva nu merge bine ….
April Lane Benson, psihologă specializată în comportamente adictive susține că dependenții de shopping nu cumpără obiectul în sine, ci senzaţia produsă de achiziția unui bun sau serviciu. Tot ea este cea care a identificat principalele motive pentru care ajungem să facem cumpăraturi în exces:
- siguranța sau stima de sine,
- evitarea a ceva important dar asociat cu un disconfort (inclusiv vizita la doctor),
- exprimarea unor sentimente ca furia sau răzbunarea,
- frica de abandon în plan sentimental,
- pentru confort emoțional sau pentru a îmbunătăți starea de spirit,
- pentru a construi impresia că eşti bogat şi puternic,
- pentru a confirma un statut,
- ca răspuns la un factor stresor, la o pierdere sau la o traumă,
- pentru a avea sentimentul de control.
Cei cu o astfel de tulburare o au de multe ori fără să îşi dea seama, pentru că intervin ceea ce numesc tot psihologii mecanismele de compensare. Cumpărătorii compulsivi aleg să se alinte în exces, pentru că fug de o realitate incomodă. Uită de stres, de confruntarea cu realitatea, de lucruri de care le este teamă. Iar cumpărăturile respective îi fac, pentru moment, să îşi concentreze atenţia pe altceva, ca să uite de temeri. Atunci cand faci o achizitie neplanificată, insă utilă, vorbim despre shopping impulsiv. Shoppingul compulsiv este mai planificat cu intenția de a estompa sentimentele negative.
Cum știi că ai o problemă?
- dacă nu trec mai mult de 2 sau 3 zile fără a vizita un magazin
- dacă ajungi să minţi din pricina shoppingului
- dacă începi să ascunzi noile achiziții de ceilalți membri ai familiei
- dacă petreci mai mult timp la shopping decăt alaturi de prieteni
- dacă ai la final de lună dificultăți în a-ți aminti sumele cheltuite într-un anumit magazin
- dacă ajungi să te îndatorezi prea mult pentru cumpărături compulsive
- dacă observi că devii stăpânul unor lucruri inutile
- dacă te simți vinovată după cumpărături, dar nu te poți abține de a face acest lucru in continuare
Cum se poate trata dependenţa de shopping?
1.Primul pas este evident – să recunoști că ai o problemă. Psihologii explică de exemplu că o persoană este nemulţumită de felul în care arată la faţă sau la corp, va încerca să ascundă aceste neajunsuri achiziționând haine noi, produse de machiaj, tratamente cosmetice sau chiar intervenţii estetice.
2.Al doilea pas este dorinţa de schimbare. La mine acesta a fost cel mai greu pas. Știam că am o problemă, dar până la un punct eram ok cu chestia asta.
3.Al treilea pas – tot de la psihologi citire este să mărturisești că ai o problemă și față de altii. Ei bine la mine asta s-a întâmplat ….… the hard way. La una din mutări (spuneam că m-am mutat de 3 ori în 7 ani) am avut nevoie de ajutorul unor prieteni care nu se puteau minuna de câte obiecte adunasem. Nu zic de cărți sau piese de mobilier ci de stupizenii gen două fiare de călcat (ori fieruri sau cum le-o zice), 4 uscătoare de păr, 6 umbrele, nenumărate cutii cu haine și pantofi, poșete pe care nu le purtasem de hăt vreme, cele mai mult de 100 de eșarfe care mi-au adus apoi o celebritate nedorită în cercul de prietene, cosmetice de toate felurile, oale, ulcele, un adevărat iarmaroc. Asta în contextul în care eu mutasem deja o parte din cutii. Jena față de ei a fost un factor declanșator pe care m-as fi bucurat să nu îl am.
Pe principiul orice șut in fund e un pas inainte… mi-am învățat lecția. La următoarea mutare am avut nevoie de cutii de carton, o dubiță pentru transport iar lucrurile au fost despachetate și puse fiecare la locul lor în 2 zile.
Am parcurs un drum lung ca sa scap de cumpărăturile compulsive și chiar să renunț la o parte din obiecte, dar despre asta voi vorbi într-un articol separat. Acum mi se pare foarte ok să nu achiziționez haine, încălțăminte sau cosmetice (nu vorbesc de produse de igienă) luni de zile, ori să imprumut cărți în loc sa le cumpăr.
Dacă nu m-aș fi putut opri, probabil aș fi apelat la un specialist, pentru că din literatura cu specific psihologic am extras și sfaturile de mai jos. Sunt un mini ghid de self help – nu inlocuiesc o opinie profesională.
- Analizează ce cumperi și cum cumperi. Ce anume achiziționezi cel mai des? De unde cumperi? Din magazine de producător, mall-uri, magazine cu discount, de pe internet, de la teleshopping? Cine te însoţeşte? Pentru cine cumperi? Cât de des? Cum plăteşti?
- Înlocuiește plăcerea shoppingului cu ceva mai puţin costisitor. Sport, o cafea cu o prietenă, chiar un telefon dat cuiva drag. La mine asta a funcționat. În drum de la birou spre casă trec pe lângă un Mall iar ca să nu intru (piei ispită) mă apucam de dat telefoane. Nu e cel mai elegant lucru să vorbești la telefon pe stradă dar pentru mine era mai safe.
- Cercetează cumpărăturile făcute în ultima lună. Vezi dacă poți returna, dona sau vinde achizițiile făcute aiurea. Fă un calcul al sumelor plătite. Si dacă ți se face ciudă sau chiar te bufnește plânsul … o să treacă.
- Petrece cât mai mult timp în compania familiei şi a prietenilor. Să consolidezi relații cu cei dragi sună mult mai interesant decât cotrobăitul prin magazine.
- Evită să mergi la cumpărături de una singură. Ok, nu merge cu cineva care are o problemă mai mare ca a ta – atunci cazi din rău în mai rău, ci vezi dacă te poți lipi de acea prietenă care e mai chibzuită decat tine sau mai atentă cu banii.
- Dezabonează –te de la newsletterele magazinelor online, unfollow pe rețelele sociale – ajută.
- Nu ține cardul de credit în portofel. Oricum nu e safe dar daca trebuie să faci mai multe gesturi pt a plăti cu cardul în magazin ai un răgaz în care e mai poți gândi la cumpărătura respectivă.
- Începe un jurnal al cumpărăturilor. După o lună… ori te sperii, ori …
Cu alte cuvinte, din momentul în care devii conștient că ai o problemă, discută cu cei dragi în familie sau în cercul de prieteni și ține minte că indiferent de motivația individuală, cumpăratul excesiv nu rezolvă problemele decât aparent, întreținând un cerc vicios care poate adânci în timp sentimentele negative și poate destabiliza orice buget.