Era într-o după amiază târzie de vară.
Toropită de căldura mult prea mare, m-am îndreptat spre hipermarketul din mallul din apropiere. Pâine, lapte, cafea și oarece fructe, cam atât notasem pe lista de cumpărături. N-a durat mult până când, cu plasa în mână, eram gata să mă întorc spre casă. Doar că atunci am văzut-o pe ea.
În mijlocul vitrinei, urcată pe un postament cam la 1 metru deasupra solului, așezată sub lumina puternică a două reflectoare, ca o divă ce era, elegantă, stilată, era cea mai faină poșetă mov pe care o vazusem până atunci. Împărțea vitrina decorată minimalist, doar cu o pancartă negru antracit pe care scria cursiv, fin, elegant New arrivals.
Parcă trasă cu un fir nevăzut m-am îndreptat spre vitrină și am admirat frumusețea mov. Nici prea mare dar nici mică, să nu poți să pui chestiile de strictă utilitate (portofel, ochelari de soare, acte, chei, telefoane, farduri, batiste, umbrelă, kit de prim ajutor, șurubelniță… din astea), se potrivea și unei ținute office și unei ieșiri casual cu prietenele. Baza era susținută de 4 piciorușe mici de metal argintiu, chestie care mie îmi indică faptul că the maker nu s-a zgârcit iar poșeta nu se va uza la colțuri.
Am intrat în magazin, am cercetat cum era compartimentată în interior, câte fermoare la câte buzunare în care să pierd chestii există, din ce material era facută – genuine leather desigur, și am tras aer adânc în piept cautând înfrigurată eticheta.
Muck it- 712 Ron.
Ca un flash mi-a trecut prin minte o replică de pe vremuri – scump doamnă, scump .. dar pentru partea cu dincolo era mai ieftin (că în reclama originală așa era) nu prea îmi dădeam seama unde aș fi putut să merg ca să găsesc poșeta mai ieftin.
Să nu rămân blocată la faza cu unde o fi fiind mai ieftin mi-a fulgerat prin minte soldul pe card din dimineața aceleiași zile. După ce am plătit 48 de lei factura la curent, mai aveam putin peste 900 de Ron. Not bad. Ba era bad dară, pentru că salariul intra pe card doar peste două săptămâni….
Și gândurile se învârteau în mintea mea ca trenurile în gară, ce cheltuieli mai sunt până la final de lună, ce aș putea amâna, ce aș putea decala, reduce, descânta cumva să mă vad cu expresia mov a eleganței la braț.
Drept e că pe card aveam și o limită de sumă care acoperea costul poșetei și ceva pe deasupra dar….
Dobânda pentru sumele folosite din descoperit e 14% – să plătesc dobândă pentru o poșetă? Pe bune?
S-o iau mi-e frică, s-o las se strică sau vine altul și mi-o ridică. Nu stiu zicerea asta de unde mi- o aminteam, dar mi se părea că se potrivește.
Într-un final m-am extras din magazin, unde cred că mă luaseră vânzătoarele la ochi cât de mult am pipăit geanta aia, cu gândul că nu se termină, Doamne iartă-mă, dacă e la New arrivals. Oi găsi-o acolo și mâine și poimâine și în ziua de leafă…
Am ajuns acasă, m-am luat cu treaba și au trecut vreo câteva zile.
În următorul weekend m-am socotit că o să cercetez în liniște cm stă treaba cu hainele pentru la toamnă. Mâncăcioasă fiind, am ajuns la concluzia că ajută dacă probez hainele de toamnă și pe timpul verii, așa… ca să mai reduc din consumul de înghețată .. preventiv.. Prietenii care simt că sacourile sunt fixe în septembrie știu ce zic …
Și am probat sacoul negru și pe cel vișiniu, si ținându-mi respirația și pe cel vernil.. Mno… mergeau… Cardiganele, trench coat-ul si jachetele sport erau în bună stare, relativ cuprinzătoare și ele … mă mai liniștisem cumva când mi-a venit în minte poșeta mov.
Și mai ales .. cu ce aș fi asortat-o…
Și am stat.
Și am analizat.
Și … nimic.
În afară de sacoul negru sau vreo improvizație de ținută all black … mai de văduvă în etate cum ar veni, nu se potrivea nimic.
Cum să nu se potrivească ….?
Și ce faină era….
Era foarte frumoasă – dar nu mi se potrivea.
Era foarte frumoasă – dar nu îmi era deloc necesară.
Era foarte frumoasă – dar ar fi stat în dulap, sau mai rău, m-aș fi apucat să cumpăr chestii care să se potrivească mai mult cu poșeta mov decât cu ce aveam deja în garderobă .. deci alte cheltueli …
Am închis dulapul de haine și am respirat ușurată. Parcă nu îmi mai erau gândurile mov.
Peste vreo 3 sau 4 săptămâni am trecut din nou pe lângă magazinul cu pricina. Diva mov nu mai era în vitrină. Era așezată smerit pe un raft alături de pantofii asortați dar nu mai eram curioasă cât costau și aceia. Ochiometric am estimat că pantofii și geanta acopereau o rată decentă la un credit ipotecar, iar asocierea parcă nu mi s-a mai părut ispititoare.
Cum stăteam eu din nou în fața vitrinei, mi-am mutat dintr-o mână în alta plasa de pânză pe care o folosesc la cumpărături.
Și am zâmbit închipuindu-mi că și ele gențile, plasele și rucsacii povestesc între ei și ele în limbajul secret al genților, plaselor și rucsacilor.
Iar pe plasa mea de pânză scria My other bags are Prada …